6/recent/ticker-posts

Scurt ghid de construire a unei mănăstiri


Se ia o mănăstire deja existentă, se aleg de acolo câțiva călugări tineri și cu calități de montaniarzi și se trimit pe coclauri să găsească locuri cât mai frumoase pentru construcția unui nou complex monahal. Bonus 100 de puncte dacă locul găsit este într un parc natural. Se acordă de două ori mai multe puncte dacă acel loc este într un sit Natura 2000.

Odată găsit locul propice vine o altă echipă de batmani care înfig o cruce în pământ și pun de o mică slujbă. Apoi încep demersurile pentru a construi acolo o mică bisericuță de lemn motivând că acela este loc sfânt, ținând cont că unul din călugări a avut niște vise erotice cu cine știe ce personaj imaginar. Nu se pot oferi detalii, că ăsta e blog serios, nu e loc de spus povești erotice.

Zis și făcut. Sunt înduplecate autoritățile locale să aprobe construcția micii biserici și imediat apar niște trailere cu o biserică de tip maramureșean, construită pe principiul Lego, de zici că în orice moment biserica are în dotare câteva astfel de kituri gata să fie instalate. În nici o lună este deja amplasat lăcașul de cult pe terenul mai sus menționat.

Mai trec câteva luni și din nou călugării noștri să duc cu jalba-n băț la autoritățile locale să aprobe construcția unei mici chili motivând că preotului îi este greu să urce trei-patru ore de la mănăstirea din vale către bisericuța nouă, și în plus seara când se întoarce e cam beznă și bântuie urșii. Și uite așa, în câteva luni de zile avem și chilii.

Treaba merge bine. Bisericuța începe să fie cunoscută și din ce în ce mai multă lume urcă să se roage acolo sperând în minuni dumnezeiești. Așa că peste încă vreo un an sau doi popii noștri vin din nou cu jalba-n proțap, solicitând construirea unei biserici mai mari, din zidărie, pentru că știți voi, bisericuța aia mică a fost făcută din lemn, iar lemnul ăla s a uscat. Bate vântul printre scânduri iar babele au reumatism și se plâng de dureri de șale. Evident, cu largul concurs al autorităților, se aprobă totul. Se face o biserică falnică din zidărie gata să reziste trecerii timpului pentru cel puțin un secol de acum înainte.

Dacă avem o biserică mai mare implicit vor fi din ce în ce mai mulți oameni care vor merge la ea, ori în acești oameni nu sunt într-o formă fizică grozavă. Nu pot rezista unui urcuș de trei-patru ore, urmat de stat în genunchi la slujbă, ca mai apoi se ia la pas coborârea către civilizație. Așa că se solicită construirea unui complex de chilii mai mare, gata să primească toți vizitatorii. Evident în acest complex vor fi făcute la ultimul etaj niște apartamente luxoase pentru înalții prelați care vor să se vindece de stres și să stea între creierii munților să se relaxeze. Trebuie făcute și bucătărie, și sală de mese, și tot ce mai trebuie pentru a se putea susține activitatea monahală din cadrul complexului.

Se înfăptuiesc și toate acestea. Acolo unde creșteau brândușele în poienițe, ciripeau păsărelele și căprioarele veneau să se adape la izvoare acum avem un mândru complex monahal vizitat de zeci de mii de credincioși anual.

Ați zice ca povestea se termină aici dar nu e deloc așa. Odată pe an noua biserica are hram și vin mult mai mulți oameni decât să pot caza în complexul monahal. Mulți vor dormi la cort, se vor căca în pădure și vor arunca în spatele mănăstirii gunoaiele, tampoanele, și tot ce le e lene să care la vale.

Și uite așa ceea ce a fost un colț de rai lăsat de Dumnezeu a fost ruinat iremediabil de slujitorii Lui.

*******

Mi aș dori să pot scrie că acesta este un pamflet dar din păcate aceste lucruri se întâmplă chiar acum în poienițele de sub Fereastra Mare a Sâmbetei. Suntem la faza construirii bisericii și a chiliilor, și dacă doriți să știți mai multe despre ce se întâmplă acolo citiți următorul articol.
 

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii

Ad Code